Exista momente cand ma simt legata de amintiri, de momente, de persoane, de locuri. Inca le simt parfumul...abia mai pot sa respir. Un cor de voci imi striga din urma "Nu ne lasa", in timp ce sunt apucata si trasa de bratele amintirilor...Ma simt nedumerita si zbuciumata. O parte din mine vrea sa se elibereze de tot, sa se spele de toate aceste amintiri care ma prind mereu din urma, insa cealalta parte s-ar simtit goala fara acele amintire care striga.
Daca ma eliberez de tot si voi ramane fara nimic? Mi-e frica de singuratate.
De ce sa continui asa daca mereu am fost atrasa de noutate?
De ce sa ma desprind de momente frumoase?
De ce fac loc si altor persoane?
De ce as face daca ma simt bine acum?
De ce sunt nedumerita?
O groaza de intrebari imi invadeaza mintea...In momentul de fata nu pot oferi niciun raspuns, dar am hotarat sa ma desprind de tot, sa ma gandesc mai mult la mine, sa cunosc, sa am parte de experiente noi. Nu voi uita nimic din ce a fost pana acum. Voi tine cont de toate amintiri, dar voi face loc altora noi. Deja simt cum acel parfum devine unul placut, fara sa ma mai inadusesc din cauza lui.
