Iubirea impura nu este iubire

Citatul din titlu l-am intalnit in filmul "Anna Karenina" pe care l-am vizionat recent. Aceasta postare va fi una diferita..nu o cronica de film sau vreo recenzie de carte, ci pur si simplu un text despre iubirea adevarata. Citatul apartine personajului Levin, care considera ca iubirea adevarata este cea pura, cea care nu se naste din pacate sau din sentimente false.
Cred ca iubirea adevarata, desi foarte rar intalnita, este atunci cand esti puternic atasat de cel de langa tine. Nu cred ca are o legatura stransa cu dulcegariile, cu replicile spuse pentru a atrage atentia celuilalt, sau chiar cu acei fluturasi din stomac. Multe persoane considera ca atunci cand esti intr-o relatie trebuie sa faci lucrurile amintite mai sus, insa multi le fac doar pentru ca dau bine aceste replici sau obiceiuri. Manifestarile iubirii trebuie sa vina din suflet, nu doar din constiinta. Multi apeleaza la toate aceste clisee pentru a atrage atentia, creand din iubire doar o iluzie.
Nu cred in iubirea la prima vedere, care se confunda deseori cu atractia pentru o anumita persoana. Nu cred ca poti iubi pe cineva vazandu-l de putine ori si necunoscandu-l in totalitate. Poti sti daca iubesti cu adevarat pe cineva cunoscandu-l foarte bine si acceptand in totalitate ceea ce ai ajuns sa cunosti. In schimb, atunci cand "iubesti" prima persoana care iti iese in cale inseamna ca esti incapabil sa iubesti cu adevarat.
Acel "te iubesc" trebuie spus doar personaei pentru care simti cu adevarat asta, insa multi folosesc expresia pentru ca stiu sau au auzit ca asa "se spune", fara a sti ce este cu adevarat iubirea. Stiu ca iubirea nu are lagatura cu timpul, pentru a sti ca iubesti nu trebuie sa treaca un anumit numar de luni sau de zile, insa trebuie sa cunosti cu adevarat persoana de langa, iar acest lucru nu este posibil in timp scurt. Eu nu am acceptat sa aud aceasta replica dupa cateva saptamani sau o luna, desi cunosteam cu adevarat acea persoana, deoarece nu am tolerat niciodata aceste clisee. Atunci cand am auzit primul "te iubesc" am vrut sa fiu cu adevarat sigura de asta, iar  cand am rostit aceste cuvine am simtit o incarcatura emotionala ce ma facut sa-mi descatusesc sentimentele.
Iubirea este unul din cele mai pure sentimente, foarte putine persoane reusind sa o traiesca cu adevarat. Nu neg faptul ca iubirea superficiala iti da senstimente de fericire, insa toate trairile sunt doar niste iluzii, iluzii care odata spulberate nu iti mai confera acelasi sentimente.
Iubirea se naste din puritate, si niciodata nu va fi strans legata de pacat. Ca si in cartea "Anna Karenina", iubirea dintre personajele principale a fost una frumoasa, insa bazata pe pacat si iluzie. Atunci cand iubirea "izvoraste" din pacat, este vorba doar despre o iluzie care la final nu va mai avea niciun farmec. Desi iubirea se traieste doar in doi, iubirea pura este doar atunci cand exista o armonie interioara dar si exterioara, atunci cand relatia ta nu face rau celor din jur si nu incalca normele morale. In cazul din carte, povestea de dragoste dintre Anna si Vronski este incomoda atat pentru sotul Annei, cat si pentru fiul acesteia. Din pacate exemplul din carte nu este singurul, in zilele noastre existand si numeroase alte exemple.
Multe persoane amesteca acest sentiment pur cu minciuna, falsitate, clisee, in final rezultand doar o iubire trecatoare cu un sfarsit nu tocmai fericit.

La multi ani Andreea!

Imi vine atat de greu sa scriu despre tine..si asta pentru ca te cunosc aproape la fel de bine cum ma stiu pe mine. Atunci cand vrei sa vorbesti despre una dintre cele mai apropiate persoane simti ca ai o groaza de spus, iar  cand trebuie sa incepi, nu stii cu ce.
Eu voi incepe prin ati aminti cum ne-am cunoscut.. In vacanta de Paste cand am iesit in Copou.. erai o fata atat de timida si linistita. Imi vorbeai despre pasiunile tale, despre tine..dupa cateva zile ai ajuns chiar sa imi aduci un zambet pe buze atunci cand eram suparata. Cu timpul ne-am deschis mult una fata de cealalta si am devenit cele mai bune prietene. Vreau sa iti multumesc pentru ca mereu mi-ai fost alaturi atunci cand am avut nevoie, mereu mi-ai ascultat toate aberatiile si povestile care stiu ca te plictiseau, mereu imi atragi atentia atunci cand gresesc, mereu ma ajuti atunci cand patesc ceva, mereu ma inveselesti si ma faci sa uit ca sunt suparata...cu alte cuvinte mereu imi esti alaturi!
Chiar daca multe persoane te judeca sau te critica, tu stii foarte bine ca nu trebuie sa le acorzi atentie! Aceste persoane nu te cunosc cum te stiu eu sau alti prieteni apropiati. Stiu ca tu esti o fata desteapta, puternica dar si sensibila atunci cand este cazul...dar mai mult decat aceste lucruri, esti o prietena adevarata pe care ma voi putea baza mereu!("O creatie maginfica")
Nu vreau sa te plictisesc cu toate urarile pe care deja le-ai mai auzit dat totusi sper sa te bucuri de cei 15 ani  si de toate realizarile de pana acum si sa fii iubita, deoarece chiar meriti aceste lucruri!
Te iubesc!

Schimbari

Coplesita de o groaza de ganduri si de amintiri am ales sa scriu, sa ma eliberez de tot, sa uit de bariera sufletului si sa tip. Sa tip pentru a da totul uitarii, cred ca e ultima data cand ma voi gandi la tine. Nu vreau sa te descriu intr-o maniera frumoasa sau urata pentru ca sincer nici nu te mai recunosc. Recent am dat peste o caracterizare veche facuta pentru tine si mi-am pus intrebarea: Oare eram eu oarba sau oare tu te-ai schimbat?
***
Toti oamenii se schimba, mai ales la varsta adolescentei cand vrei sa schimbi o multime de lucruri, de locuri, de prieteni pentru a te regasi. Este normal sa faci aceste schimbari, insa tot normal este si ca persoanele apropiate sa-ti duca dorul, Atunci cand nu este un echilibru intre tine si ceilalti, relatiile se distrug, se uita sau se racesc. Cu un gram de intelegere din ambele parti, poti sa mentii o relatie frumoasa cu vechile persoane apropiate, dar si sa te bucuri de prezenta noilor prieteni. Din pacate nu este chiar atat de usor deoarece intervine orgoliul.
Cu orgoliul este o alta poveste(pe care o voi dezvolta intr-o alta postare).Am ajuns la concluzia ca o doza moderata de orgoliu nu strica niciodata, dar majoritatea persoanelor il au in exces in timp ce altii deloc. Este dificil sa-ti pui sufletul pe tava unei persoane pline de orgoliu.. deoarece acest contrast isi va face simtita prezenta in momentul in care relatiile dintre aceste persoane se schimba.
Poate toate aceste schimbari ar fi mai usor de suportat daca ar exista echilibrul. Doar ca...daca ar exista acest echilibru probabil nu s-ar mai ajunge in situatia in care vrei sa te schimbi sau sa te departezi de cineva. Atunci cand ai motive concrete sa te departezi de cineva care ti-a facut rau, poti face asta foarte usor fara sa ai remuscari. Lucrurile nu stau la fel in situatia in care te departezi de cineva doar pentru a face o schimbare. Desi aparent pare usor, in timp vor aparea remuscarile daca acea persoana ti-a fost candva alaturi. Am invatat ca prietenii apropiati nu pot fi niciodata inlocuiti si nu ii pot fi niciodata îngropaţi de timp. Vei avea senzatia ca iti vor fi mereu alaturi, iar atunci cand vei realiza ca i-ai indepartat va aparea remuscarea.
In concluzie, cred ca trebuie sa stii in cine sa ai încredere (nu toate persoanele merita sa-ti stie gandurile) si ca prietenii adevarati nu-si vor schimba niciodata atitudinea fata de tine.

File de iubire

Ce e iubirea? De câte ori în fapt de seară, sau în tăcerea lungilor nopţi de iarnă, nu mi-am pus această întrebare!

Dar n-am găsit nicăieri răspuns.

Atunci am înţeles că doar eu pot să-mi dau seama că există, ce formă ş ice parfum are!

Şi tot atunci am mai înţeles că sunt déjà îndrăgostită – îndrăgostită de frumos, de natură, de anotimpuri…sau…de “El”.

Niciodată nu am fugit de dragoste doar din frica de a nu suferi. Căci mi se pare o suferinţă mai mare încă să trăieşti cu frica de a iubi şi de a fi iubit. În dup-amiaza aceasta de toamnă atât de însorită (că mă doare aproape, atâta lumină ce-mi cuprinde sufletul) mi-am amintit deoadata că cineva spunea : “Noi oamenii suntem îngeri cu o singură aripă…nu putem zbura decât îmbrăţişaţi!”

Cuvintele acestea mă învăluie cu sunetele lor…sau poate cu durerea lor…sau poate cu viziunea dansului sentimentelor, a zborului îngerilor, …sau cine mai ştie?

Atinge-mă şi pe minecu aripa iubirii, lasă-ma să zbor prin lumea ta, îţi promit că şi eu te voi lăsa să te pierzi în lumea fiinţei sau a nefiinţei mele…amândoi vom pluti în necunoscutul celei mai aurii şi mai albastre toamne din câte au existat…Cel puţin pentru mine…

Căci iubirea e un joc care se poate juca doar în doi – abia acum înţeleg asta şi îţi mulţumesc – Anotimp, Frumuseţe, Iubite, că m-ai făcut să înţeleg ce înseamnă zborul, ce înseamnă libertatea de a călători prin noi înşine, spre a ne regăsi…spre a intra în armonie cu mine, cu tine, cu sufletul celorlalţi, cu Marele Univers!

Doar îmbrăţişaţi – Anotimp, Frumuseţe, Iubite – vom rupe zăgazurile tăcerii…

Mai devreme sau mai târziu…

Vom învinge Timpul…

Lucruri pe care le-am invatat despre baieti

Baietii, la fel ca si fetele, au o personalitate foarte complexa. Desi simplisti la prima vedere,cu timpul realizezi ca ei pot fi la fel de complicati ca noi. Am incercat astazi sa-mi imaginez cum ar arata baiatul ideal, si gandurile au deviat catre acest subiect: cum sunt majoritatea baietilor. Stiu ca probabil multi nu sunt asa cum ii voi descrie, insa nu pot vorbi decat despre cei pe care i-am cunoscut bine.

In primul rand am ajuns la concluzia ca ei pot fi prieteni mult mai buni decat fetele si niste persoane in care poti avea mai multa incredere. Desi sunt o fire competitiva, niciodata nu vor fi invidiosi pe reusitele celorlalti. Atunci cand ii superi nu sunt razbunatori, iar daca te supara cu ceva o fac neintentionat de cele mai multe ori. 

Eu personal ma inteleg si pot discuta mult mai multe lucruri cu baietii. Mult mai modesti decat fetele, apreciaza foarte mult laudele. 

In al doilea rand e bine de stiut pentru  fete ca baietii pot fi destul de gelosi fara sa arate asta. De cele mai multe ori se prefac ca nu le pasa in timp ce in adancul lor este aprinsa o scanteie de gelozie. Cosider ca acesta este un avantaj pentru ei. Nu cred ca i-ar placea cuiva ca partenerul sa-si arate gelozia de fiecare data cand faci ceva cu o alta persoana de sex opus. In timp ce noi ne plangem, facem scandal sau alte lucruri de genul, ei sunt diplomati abordand o atitudine nepasatoare, atitudine ce poate fi deranjeanta uneori. 

Un alt lucru pe care l-am observat la multi dintre ei este dublicitatea. Nu ma refer la faptul ca sunt falsi, ci la faptul ca stiu sa jongleze cu doua trasaturi complet diferite. De exemplu atunci cand se afla intr-un grup mai mare pot aborda o atitudine deranjanta, prin care incearca sa-si demonstreze simtul umorului(exagerat) sau chiar superioritatea. Tot aceleasi persoane pot fi foarte de treaba si serioase atunci cand se afla intr-un grup restrans. 

Probabil cel mai important lucuru pentru mine pe care l-am invatat despre ei este faptul ca pot fi foarte sensibili sau chiar vulnerabili. L-am pus ultimul deoarece nu toti baietii recunosc asta si poate exista posibilitatea de a ma insela. Intr-o relatie baietii sunt foarte sensibili , de aceea cele mai romanitce gesturi provin din partea lor. Desigur multi dintre ei trateaza acele gesturi ca pe ceva titpic fara sa aibe vreo semnificatie, insa atunci cand iubesc cu adevarat pot fi in stare de cele mai romantice si frumoase lucruri. Din acest motiv de cele mai multe ori ei au curajul sa spuna primii 'te iubesc'(expresie despre care ar fi o groaza de povestit, dar cred ca voi face asta intr-o alta postare), sunt cei care fac primul pas. Stiu ca fetele in general victimizeaza si nu recunosc niciodata acest lucru, insa baietii atunci cand sunt indragostiti sunt mai sensibili decat fetele. Nu vreau sa se inteleaga ca acestia iubesc mai mult, asta depinde de fiecare caz. 

Asadar, am ajuns la concluzia ca in ciuda personalitatii simpliste pe care o afiseaza, acestia au mai multe laturi ascunse care ii fac mult mai complecsi decat par la prima vedere. Sper sa nu se inteleaga ca imi place mai mult personalitatea baietilor, insa ii apreciez mai mult in unele situatii. Chiar daca ar mai fi o groaza de scris m-am rezumat la atat pentru ca acestea mi se par cele mai generale trasaturi pe care le-am intalnit pana acum. 

Dezamagiri. Normalitate

Nu am mai scirs in ultimul timp din cauza lipsei de inspiratie pentru ca in majoritatea timpului lucram tema la matematica. Asta se intampla cand lasi sarcinile pe ultima suta de metri. Totusi nu am de gand sa discut despre matematica, pentru ca sunt satula. Poate doar despre "Dragoste si matematica" de Sheila Oflangan, o carte in care m-am regasit din prima clipa in care am inceput sa o citesc(acum un an si ceva) si chiar in acest moment. 

Cred ca adjectivul care imi descrie starea de acum, este dezamagita. Nu dazamagita de vreun Fat Frumos ca si in carte, ci dezamagita de aproape tot ce se intampla in jurul meu, chiar si de mine. De cand am inceput sa sesizez unele lucruri care mi-au displacut am incercat sa ma "refugiez" in problemele de matematica (stiu,  nu un loc sau mod tocmai placut de refugiu). Cand am incercat sa ma trezesc la realitate, adica weekendul acesta, am realizat ca majoritatea lucrurilor au ramas neschimbate.

Pentru inceput, mi-am dat seama ca multe lucruri ar trebui sa le tii doar pentru tine si nu toate intamplarile sunt demne de povestit altor persoane. Este foarte bine sa fii deschis cu cineva, dar totusi pana la un punct. Nu poti avea incredere maxima nici intr-o persoana pe care o cunosti de zeci de ani, mai ales in alti adolescenti ca si tine care sunt tentati sa vorbeasca despre probleme in general(ale lor sau a altor persoane).

Cand o persoana te dezamageste de cel putin doua ori, nu trebuie sa te mai lasi dezamagit. Toata lumea merita o a doua sansa, dar asta nu de multe ori. Trebuie sa iei masuri cand se intampla un asemanea lucru, si nu ma refer neaparat la distantare, desi si aceasta este o alternativa in cazul dezamagirilor nenumarate. 

Sunt persoane care "te uita" si nu iti mai dau niciun semn de viata de ceva timp. Pana aici este putin deranjant deoarece e o senzatie destul de neplacuta dar totusi asta se poate intampla fara sa vrei. Situatia devine cu adevarat deranjanta atunci cand incerci sa iei legatura cu acea persoana care te-a uitat si primesti raspunsuri seci care iti lasa senzatia ca te-ai instrainat extrem de mult de respectiva persoana. 

Sunt dezamagita si de acele guri rele care se mai numesc "hateri", "negativisti", "rautaciosi", "invidiosi". Acespte persoane incearca sa gaseasca mereu bilele negre in tot ceea ce faci si barfesc sau critica toate defectele fiind incapabili sa observe si cea mai evidenta calitate. Desigur, poti sa displaci o persoana si sa nu te intereseze calitatile sau defectele acesteea. Asta nu inseamna invidie sau ura, ci pur si simplu indiferenta.

Nu vreau sa se inteleaga ca acum ma pun in ipostaza unei victime, recunosc ca am fost dezamagita de toate aceste obiceiuri sau tipologii de oameni. Ceea ce ma dezamageste cel mai tare este faptul ca si eu am facut la randul meu toate aceste lucuri de cel putin o data. 

Am ajuns la concluzia ca toate aceste trasaturi sau obiceiuri sunt specifice omului. Cred ca si cel mai mare martir a dezamagit pe cineva cel putin o data. De foarte multe ori imi propun sa fiu o persoana mai buna, dar mereu ajung la concluzia ca sunt o adolescenta normala. Nu e normal sa ti se faca rau sau sa faci la randul tau rau altor persoane, insa ar fi anormal daca totul ar fi perfect.

Intrebari. Concluzii. Decizii.

Nu stiu de ce de fiecare data scriu noaptea pe blog. Am foarte multe postari, majoritatea nepublicate, scrise in momente de insomnie in toiul noptii. Nu stiu carui fapt se datoreaza aceste insomnii, cert e ca de pe la jumateatea verii nu intarzie sa apara noapte de noapte. Efectiv nu pot dormi, poate si din cauza faptului ca imi pierd jumatate de zi in pat pana pe la ora 12 cand imi fac curaj sa ma ridic.
Asadar, la mine ziua este foarte scurta, am o groaza de lucruri de facut si nu imi gasesc timp pentru mine. Cand zic 'timp pentru mine' nu ma refer la fapte concrete sau pasiuni (citit, iesit, seriale, etc), ma refer la acel timp pe care fiecare persoana il aloca(sau cel putin asa ar trebui) gandurilor. Acel moment cand te lasi purtat de ganduri si vezi care iti sunt limitele. Cand se contopesc o groaza de stari, unele opuse in cele mai dificile situatii, si vrei sa descoperi ce simti cu adevarat. Ei bine, cu asta imi pierd noptile (in caz ca v-ati intrebat de ce nu pot dormi).
Fac asta si totusi aproape niciodata nu gasesc raspunsuri, iar atunci cand le gasesc adorm imediat si noaptea urmatoare apar aceleasi intrebari sau nelamuriri si tot ce imi amintesc din noaptea precedenta sunt doar franturi vagi. Am incercat sa imi fac un program si sa incerc sa meditez dimineata  pentru ca noaptea sa pot dormi, ca un om normal. Dupa ce am stat putin sa ma gandesc la acest lucru, am ajuns la concluzia ca asa sunt eu de cand ma stiu: noaptea ma invaluie toate ideile. De cele mai multe ori uit tot dar se intampla sa am si reusite destul de remarcabile.
Ma simt exact ca un vampir, la modul figurat vorbind, pentru ca mintea mea lucreaza foarte des la ore tarzii, iar ziua doar ma odihnesc in rutina proprie. Acum stau destul de prost si pe partea sentimentala, unde ma framanta o groaza de ganduri si trebuie sa iau cateva decizii serioase, si pe partea sociala, unde ar trebui sa fac ordine intre prieteni.
Toate aceste avalanse de ganduri ma fac sa imi pun dorinte, sa imi propun anumite lucruri. Acesta este un lucru bun, si datorita lor am cele mai multe reusite. Doar ca la mine a devenit un obicei prost, gandesc prea mult atunci cand ar trebui sa ma odihnesc si am in permanenta o stare de oboseala. Stare care ma face sa fiu mai nervoasa, mai instabila fara sa am o viata foarte complicata sau multe probleme.
As vrea sa gandesc mai putin si cu folos, sa nu ma mai pierd si sa ma las patrunsa de cele mai neinsemnate idei, sa incerc sa focusez doar ce este cu adevarat important.

Magic Mike

Astazi am fost impreuna cu doua prietene la Magic Mike, film regizat de Steven Soderbergh avandu-i ca actori principali pe Channing Tatum, Alex Pettyfer, Matthew McConaughey. Recunosc ca initial nu ma incanta deloc ideea, crezand ca este un film sec doar cu secvente..mhm fara niciun mesaj, fara nicio poveste. Convinsa, sau mai bine zis obligata, m-am hotarat sa merg in cele din urma. Din cate auzisem parea genul ala de film care prezinta spectacolele unor stripperi, incuranjand aceasta meserie.
Totusi filmul prezinta o poveste si poate chiar si un mesaj, destul de interpretabil. Sunt prezentate povestile a doi barbabi. Mike, personajul principal, este un barbat in varsta de 30 de ani care are un vis: sa isi faca o afacere cu mobila. Din pacate are nevoie de multi bani, iar pentru a face rost de ei incearca diverse meserii: muncitor pe santier, stripper. Este vedeta clubului de noapte ani la rand, fiind foarte bine platit.
Intr-un context absolut intamplator, acesta il cunoaste pe Adam pe care il aduce la club ca si ajutor. Din pacate unul dintre cei cinci stripperi este nevoit sa mearga la spital. Toti baietii, mai ales Mike si proprietarul clubului se bazeaza pe Adam. Acesta ii impresioneaza atat pe baieti cat si pe fetele prezente la show, reusind sa faca rost de o noua meserie. Pana acum filmul nu prezinta nimic, doar secvente din spectacol la care fetele din sala de cinema nu se puteau abtine sa nu-si manifeste entuziasmul.
Renunt la detalierea filmului pentru ca altfel nu va mai pot incuraja sa il vizionati. Filmul prezinta un mesaj puternic dar totusi interpretabil. Cei doi prieteni se ajuta reciproc si isi fac impreuna planuri pentru Miami. Toate astea pana cand Mike, ajutat de sora lui Adam, realizeaza ca nu aceasta este mesria dorita si nici stilul de viata mult visat. Isi face curajul si renunta la viata murdara pe care o avea in fiecare noapte. Lucurile nu stau la fel si in privinta lui Adam care este hotarat  sa plece pentru distractie. Pana atunci avea o viata monotona, insa intalnindu-i pe baieti a invatat sa se bucure de energia tineretii. Chiar daca fac schimb de roluri, cei doi raman in continuare prieteni multumindu-si reciproc deoarece aceasta schimbare mult visata s-a   produs doar cu ajutorul celuilalt.
Desi nu este un film exceptional, nici macar nu se incadreaza la genul meu, a reusit sa imi capteze atentia si sa ma invete( sau mai bine zis reaminteasca) ca nimic nu este imposibil cat timp iti doresti cu adevarat un lucru si incerci sa perseverezi. A reusit sa imi demonstreze ca oamenii se pot schimba foarte mult, mai ales daca alaturi de ei este  persoana potrivita.Chiar daca finalul a fost unul foarte interesant si placut as fi vrut sa vad mai mult, in special evolutia personajelor. Partea buna este ca mi-a oferit ocazia sa mi-l imaginez singura.
Daca ar fi sa-i acord o nota, cred ca cea mai potrivita ar fi 7 din mai multe puncte de vedere: comparandu-l cu alte filme foarte reusite, acesta lasa putin de dorit.
Sper ca v-am starnit entuziasmul si veti merge sa vedeti acest film, mie imi pare bine ca l-am vazut si chiar a reusit sa imi intreaca toate asteptarile din toate punctele de vedere. Vi-l recomand, in special fetelor si va sugerez sa nu mergeti la el impreuna cu prietenul:)).

La multi ani Tudor!

La multi ani Tudor!Astazi  un prieten foarte bun a implinit 16 ani si vreau sa-i urez pentru a 13242 a oara "La multi ani". Stiu ca ai sa citesti postarea cand ajungi acasa asa ca am sa iti urez si aici. In primul rand vreau sa fii fericit in continuare alaturi de Raluca si de prietenii care te merita! Ai grija multa multa de Ralu, sa te porti asa dragut si sa o iubesti in continuare. Pentru mine, voi doi sunteti unul dintre cele mai dragute cupluri ever!Desi la inceput aveam unele indoieli, m-ati convins foarte repede ca sunteti perfecti impreuna! Esti un baiat foarte norocos cu asa o prietena care te iubeste enorm! Prietenii vor fi si de acum inainte alaturi si vor avea grija de tine, sau mai bine zis, vor avea grija sa nu faci singur toate prostiile. Iti doresc multa sanatate si sa fii in continuare exact asa cum esti!In continuare iti urez mult noroc la raspunsul urarilor de pe facebook-ai ceva de lucru-si sa iti urmezi toate visele! Inca o data, LA MULTI ANI! 

"Nu poti sa iti alegi rudele dar poti sa iti alegi prietenii"

Am cunoscut o multime de persoane, dar cu toate acestea nu am multi prieteni. Pentru mine conteaza foarte mult prima impresie, sau cel putin a doua , asta in cazul in care cineva a avut o zi mai proasta. Sunt constiienta ca atunci cand ai o problema nu esti in apele tale si exista posibilitatea sa nu arati ce fel de persoana esti. 

In general lumea isi ascunde toate defectele si isi arata numai calitatile la primele intalniri , asa ca nu ma ghidez dupa criteriul acesta cand cunosc o persoana. Numai ca unele gesturi ii pot da de gol. De exemplu sunt persoane care se lauda foarte mult, asta dovedeste ca si-au propus sa faca o impresie buna si nu au de gand sa arate cum sunt ei cu tot cu defecte.

Desigur, de foarte multe ori m-am inselat in privinta oamenilor. Am ajuns sa numesc prieteni, persoane care in final m-au dezamagit dar mi s-a intamplat de foarte multe ori sa nu-mi placa o persoana care defapt merita toata aprecierea. Cand eram mai mica eram mult mai naiva si am pierdut foarte multe in urma acestor "prietenii". Cand am realizat asta, am invatat ca nu mai trebuie sa am incredere multa in oameni si ca trebuie sa fac diferenta dintre "cunostiinte" si "prieteni". 

Pana acum am fost dezamagita de falsitate si minciuni, asa ca acum pot sa recunosc aceste trasaturi la persoanele cu care intru in contact. Primele impresii pot contribui la aparitia unei prietenii , dar relatia se schimba pe parcurs cand oamenii ajung sa se cunoasca mult mai bine. Abia atunci, dupa ce cunosti o persoana destul de bine, poti sti daca iti este prietena sau doar cunostiinta. 

In momentul de fata, chiar daca am maxim cinci prieteni adevarati, ma simt foarte bine. Nu-mi place sa am multi "prieteni" cu care sa-mi pierd timpul, prefer sa ma simt bine cu putinii prieteni pe care ii am si pe care ii apreciez. Bineinteles, asta nu inseamna ca pe langa acesti putin prieteni de care vorbeam nu ma simt bine cand ies cu alte persoane la care tin foarte mult. 

Ma bucur  pentru ca am avut ocazia sa cunosc aceste persoane, pe care chiar le pot numi prieteni in momentul de fata, iar in acelasi timp ma bucur si de dezamagirile pe care le-am avut pentru ca evident mi-au deschis mult ochii.

Toata aceasta postare, a pornit de la citatul din titlu. Acum vad cate randuri poti scrie despre un citat(in cazul de fata), un obiect, un obicei care te reprezinta. 

O zi de octombrie

Imi aduc aminte toate detaliile unei simple zile de anul trecut. In mod normal uit lucrurile care se intampla cu o saptamana in urma si am nevoie de ceilalti sa imi aminteasca. Insa anul trecut in aceasta luna am avut una dintre cele mai importante zile de pana acum. O zi banala pentru unii, dar extrem de importantra pentru mine. Acea zi m-a ajutat sa ajung persoana de acum, m-a ajutat sa cunosc acea fericire care pana atunci imi era straina. Recunosc ca la inceput nu eram atat de sigura de ceea ce va urma , insa dupa scurt timp mi-am dat seama de importanta acelei zile. Defapt nu este vorba doar despre acea zi, ci si despre o persoana anume care mi-a fost alaturi de atunci pana acum, persoana care imi asculta toate prostiile si aberatiile, care imi este alaturi si ma sustine oricand am nevoie, care are incredere in mine chiar si dupa ce dau gres de nenumarate ori, care imi aduce mereu un zambet pe buze oricat de suparata as fi. Pot spune ca in acea zi a inceput o poveste care si-a pus amprenta in personalitatea mea de acum.

Bun venit!

Nu stiu inca de ce m-am hotarat sa incep sa sciu iar, insa stiu ca nu am nimic de pierdut.Acum doi ani am mai avut un blog, insa rasfoind zilele trecute, mi-am dat seama ca scriam numai prostii si lucruri complet neinteresante. Sper ca lucrurile se vor schimba deoarece m-am maturizat considerabil, m-am schimbat destul de mult reusind sa am o personalitate mult mai puternica. Vreau sa abordez teme cat mai diverse si sa scriu cat mai mult. Nu promit ca voi scrie foarte des, insa voi incerca sa scriu cat de mult pot.