Schimbari

Coplesita de o groaza de ganduri si de amintiri am ales sa scriu, sa ma eliberez de tot, sa uit de bariera sufletului si sa tip. Sa tip pentru a da totul uitarii, cred ca e ultima data cand ma voi gandi la tine. Nu vreau sa te descriu intr-o maniera frumoasa sau urata pentru ca sincer nici nu te mai recunosc. Recent am dat peste o caracterizare veche facuta pentru tine si mi-am pus intrebarea: Oare eram eu oarba sau oare tu te-ai schimbat?
***
Toti oamenii se schimba, mai ales la varsta adolescentei cand vrei sa schimbi o multime de lucruri, de locuri, de prieteni pentru a te regasi. Este normal sa faci aceste schimbari, insa tot normal este si ca persoanele apropiate sa-ti duca dorul, Atunci cand nu este un echilibru intre tine si ceilalti, relatiile se distrug, se uita sau se racesc. Cu un gram de intelegere din ambele parti, poti sa mentii o relatie frumoasa cu vechile persoane apropiate, dar si sa te bucuri de prezenta noilor prieteni. Din pacate nu este chiar atat de usor deoarece intervine orgoliul.
Cu orgoliul este o alta poveste(pe care o voi dezvolta intr-o alta postare).Am ajuns la concluzia ca o doza moderata de orgoliu nu strica niciodata, dar majoritatea persoanelor il au in exces in timp ce altii deloc. Este dificil sa-ti pui sufletul pe tava unei persoane pline de orgoliu.. deoarece acest contrast isi va face simtita prezenta in momentul in care relatiile dintre aceste persoane se schimba.
Poate toate aceste schimbari ar fi mai usor de suportat daca ar exista echilibrul. Doar ca...daca ar exista acest echilibru probabil nu s-ar mai ajunge in situatia in care vrei sa te schimbi sau sa te departezi de cineva. Atunci cand ai motive concrete sa te departezi de cineva care ti-a facut rau, poti face asta foarte usor fara sa ai remuscari. Lucrurile nu stau la fel in situatia in care te departezi de cineva doar pentru a face o schimbare. Desi aparent pare usor, in timp vor aparea remuscarile daca acea persoana ti-a fost candva alaturi. Am invatat ca prietenii apropiati nu pot fi niciodata inlocuiti si nu ii pot fi niciodata îngropaţi de timp. Vei avea senzatia ca iti vor fi mereu alaturi, iar atunci cand vei realiza ca i-ai indepartat va aparea remuscarea.
In concluzie, cred ca trebuie sa stii in cine sa ai încredere (nu toate persoanele merita sa-ti stie gandurile) si ca prietenii adevarati nu-si vor schimba niciodata atitudinea fata de tine.

File de iubire

Ce e iubirea? De câte ori în fapt de seară, sau în tăcerea lungilor nopţi de iarnă, nu mi-am pus această întrebare!

Dar n-am găsit nicăieri răspuns.

Atunci am înţeles că doar eu pot să-mi dau seama că există, ce formă ş ice parfum are!

Şi tot atunci am mai înţeles că sunt déjà îndrăgostită – îndrăgostită de frumos, de natură, de anotimpuri…sau…de “El”.

Niciodată nu am fugit de dragoste doar din frica de a nu suferi. Căci mi se pare o suferinţă mai mare încă să trăieşti cu frica de a iubi şi de a fi iubit. În dup-amiaza aceasta de toamnă atât de însorită (că mă doare aproape, atâta lumină ce-mi cuprinde sufletul) mi-am amintit deoadata că cineva spunea : “Noi oamenii suntem îngeri cu o singură aripă…nu putem zbura decât îmbrăţişaţi!”

Cuvintele acestea mă învăluie cu sunetele lor…sau poate cu durerea lor…sau poate cu viziunea dansului sentimentelor, a zborului îngerilor, …sau cine mai ştie?

Atinge-mă şi pe minecu aripa iubirii, lasă-ma să zbor prin lumea ta, îţi promit că şi eu te voi lăsa să te pierzi în lumea fiinţei sau a nefiinţei mele…amândoi vom pluti în necunoscutul celei mai aurii şi mai albastre toamne din câte au existat…Cel puţin pentru mine…

Căci iubirea e un joc care se poate juca doar în doi – abia acum înţeleg asta şi îţi mulţumesc – Anotimp, Frumuseţe, Iubite, că m-ai făcut să înţeleg ce înseamnă zborul, ce înseamnă libertatea de a călători prin noi înşine, spre a ne regăsi…spre a intra în armonie cu mine, cu tine, cu sufletul celorlalţi, cu Marele Univers!

Doar îmbrăţişaţi – Anotimp, Frumuseţe, Iubite – vom rupe zăgazurile tăcerii…

Mai devreme sau mai târziu…

Vom învinge Timpul…