File de iubire

Ce e iubirea? De câte ori în fapt de seară, sau în tăcerea lungilor nopţi de iarnă, nu mi-am pus această întrebare!

Dar n-am găsit nicăieri răspuns.

Atunci am înţeles că doar eu pot să-mi dau seama că există, ce formă ş ice parfum are!

Şi tot atunci am mai înţeles că sunt déjà îndrăgostită – îndrăgostită de frumos, de natură, de anotimpuri…sau…de “El”.

Niciodată nu am fugit de dragoste doar din frica de a nu suferi. Căci mi se pare o suferinţă mai mare încă să trăieşti cu frica de a iubi şi de a fi iubit. În dup-amiaza aceasta de toamnă atât de însorită (că mă doare aproape, atâta lumină ce-mi cuprinde sufletul) mi-am amintit deoadata că cineva spunea : “Noi oamenii suntem îngeri cu o singură aripă…nu putem zbura decât îmbrăţişaţi!”

Cuvintele acestea mă învăluie cu sunetele lor…sau poate cu durerea lor…sau poate cu viziunea dansului sentimentelor, a zborului îngerilor, …sau cine mai ştie?

Atinge-mă şi pe minecu aripa iubirii, lasă-ma să zbor prin lumea ta, îţi promit că şi eu te voi lăsa să te pierzi în lumea fiinţei sau a nefiinţei mele…amândoi vom pluti în necunoscutul celei mai aurii şi mai albastre toamne din câte au existat…Cel puţin pentru mine…

Căci iubirea e un joc care se poate juca doar în doi – abia acum înţeleg asta şi îţi mulţumesc – Anotimp, Frumuseţe, Iubite, că m-ai făcut să înţeleg ce înseamnă zborul, ce înseamnă libertatea de a călători prin noi înşine, spre a ne regăsi…spre a intra în armonie cu mine, cu tine, cu sufletul celorlalţi, cu Marele Univers!

Doar îmbrăţişaţi – Anotimp, Frumuseţe, Iubite – vom rupe zăgazurile tăcerii…

Mai devreme sau mai târziu…

Vom învinge Timpul…