Citatul din titlu l-am intalnit in filmul "Anna Karenina" pe care l-am vizionat recent. Aceasta postare va fi una diferita..nu o cronica de film sau vreo recenzie de carte, ci pur si simplu un text despre iubirea adevarata. Citatul apartine personajului Levin, care considera ca iubirea adevarata este cea pura, cea care nu se naste din pacate sau din sentimente false.
Cred ca iubirea adevarata, desi foarte rar intalnita, este atunci cand esti puternic atasat de cel de langa tine. Nu cred ca are o legatura stransa cu dulcegariile, cu replicile spuse pentru a atrage atentia celuilalt, sau chiar cu acei fluturasi din stomac. Multe persoane considera ca atunci cand esti intr-o relatie trebuie sa faci lucrurile amintite mai sus, insa multi le fac doar pentru ca dau bine aceste replici sau obiceiuri. Manifestarile iubirii trebuie sa vina din suflet, nu doar din constiinta. Multi apeleaza la toate aceste clisee pentru a atrage atentia, creand din iubire doar o iluzie.
Nu cred in iubirea la prima vedere, care se confunda deseori cu atractia pentru o anumita persoana. Nu cred ca poti iubi pe cineva vazandu-l de putine ori si necunoscandu-l in totalitate. Poti sti daca iubesti cu adevarat pe cineva cunoscandu-l foarte bine si acceptand in totalitate ceea ce ai ajuns sa cunosti. In schimb, atunci cand "iubesti" prima persoana care iti iese in cale inseamna ca esti incapabil sa iubesti cu adevarat.
Acel "te iubesc" trebuie spus doar personaei pentru care simti cu adevarat asta, insa multi folosesc expresia pentru ca stiu sau au auzit ca asa "se spune", fara a sti ce este cu adevarat iubirea. Stiu ca iubirea nu are lagatura cu timpul, pentru a sti ca iubesti nu trebuie sa treaca un anumit numar de luni sau de zile, insa trebuie sa cunosti cu adevarat persoana de langa, iar acest lucru nu este posibil in timp scurt. Eu nu am acceptat sa aud aceasta replica dupa cateva saptamani sau o luna, desi cunosteam cu adevarat acea persoana, deoarece nu am tolerat niciodata aceste clisee. Atunci cand am auzit primul "te iubesc" am vrut sa fiu cu adevarat sigura de asta, iar cand am rostit aceste cuvine am simtit o incarcatura emotionala ce ma facut sa-mi descatusesc sentimentele.
Iubirea este unul din cele mai pure sentimente, foarte putine persoane reusind sa o traiesca cu adevarat. Nu neg faptul ca iubirea superficiala iti da senstimente de fericire, insa toate trairile sunt doar niste iluzii, iluzii care odata spulberate nu iti mai confera acelasi sentimente.
Iubirea se naste din puritate, si niciodata nu va fi strans legata de pacat. Ca si in cartea "Anna Karenina", iubirea dintre personajele principale a fost una frumoasa, insa bazata pe pacat si iluzie. Atunci cand iubirea "izvoraste" din pacat, este vorba doar despre o iluzie care la final nu va mai avea niciun farmec. Desi iubirea se traieste doar in doi, iubirea pura este doar atunci cand exista o armonie interioara dar si exterioara, atunci cand relatia ta nu face rau celor din jur si nu incalca normele morale. In cazul din carte, povestea de dragoste dintre Anna si Vronski este incomoda atat pentru sotul Annei, cat si pentru fiul acesteia. Din pacate exemplul din carte nu este singurul, in zilele noastre existand si numeroase alte exemple.
Multe persoane amesteca acest sentiment pur cu minciuna, falsitate, clisee, in final rezultand doar o iubire trecatoare cu un sfarsit nu tocmai fericit.
Îți recomand cartea, asta dacă nu ai citit-o încă. Filmul nu poate surprinde toate nuanțele.
RăspundețiȘtergereConsider că o judeci prea aspru pe Anna. Pentru că e o femeie modernă ce nu s-a putut adapta societății din acea perioadă, o femeie care a fost învinuită că a iubit. Astăzi nu e o raritate să vezi o femeie plecând de lângă un bărbat pentru că nu-l mai iubește, și mi se pare normal. O singură viață avem ca să ce? să o irosim lângă oameni pe care nu-i mai iubim?
Personal o consider o victimă, nu o depravată; e un personaj ce luptă pentru fericirea ei, dar învinuită și judecată pentru alegerea făcută - Tolstoi astfel înfățișând portretul societății din care făcea parte - o societate cu tendința de a discrimina, urî și de a se opune fericirii altora.
Și am o nelămurire: nu nu înțeleg ce înseamnă iubirea ”pură” sau ”impură”. Sunt termeni la fel de ambigui ca ”iubirea obișnuită”. Și ce înseamnă o iubire ”obișnuită”? Că iubim toți la fel?
Mai am putin si termin de citit si cartea. Nu o judec aspru pe Anna, ci pur si simplu din punctul asta de vedere nu sunt de acord cu ea. Nu sunt de acord cu aventura pe care o are. Ideea pe care am vrut sa o dezvolt se referea strict doar la acest aspect, pentru ca apreciez personajul din alte puncte de vedere. Cat despre iubirea pura si cea impura, aceste expresii erau intalnite in film si se refera la faptul ca Dumnezeu ne-a oferit iubirea ca un sentiment pur, insa multi o percep altfel, ca si in cazul din carte. Adulterul nu inseamna puritate, cel putin nu din punct de vedere religios si moral. Nu am vrut sa tratez doar exemplul din carte, ci sa generalizez pornind de la asta. Mi-am exprimat opinia despre cum percep eu iubirea adevarata, care din punctul meu de vedere nu se naste din diferite "pacate"(cazul Annei este doar un exemplu).
RăspundețiȘtergereIubirea dictată de religia ortodoxă este una bazată pe cruzime, dar nu voi continua să-ți explic pentru că gândim diferit din acest puct de vedere. Totuși, îți recomand să citești Femeia la treizeci de ani de Balzac, vei găsi acolo exact imaginea iubirii societății secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, rolul femeii și ”dreptul la fericire” a acesteia.
RăspundețiȘtergereÎn rest, îți doresc o vacanță frumoasă alături de cei dragi!
Draguta postare si comment-uri mult mai dragute.
RăspundețiȘtergereImi provoaca un sentiment extraordinar de placut sa observ cunoscatori in pareri,critici si ideologii in ceea ce priveste arta beletristica ( @fiindimagine) dar in acelasi timp sunt dezamagit sa vad cum parerile proprii ale unei persoane,atunci cand sunt in contradictie cu gandurile altora,sunt criticate intr-un mod poate nu foarte diplomat.
Pe baza logicii cu care am fost inzestrat,in mare parte datorita domeniului in care activez,consider ca acea indoctrinare care ne impune un anume punct de vedere asupra unui lucru,fie ca este vorba despre scriirile (cel putin anoste din cauza obsesiei pentru detaliu) lui domnului Bazac sau ale domnului Tolstoi ne face sa uitam de miracolul individualitatii cu care am fost inzestrati toti.Ma bucur nespus cand tu,autoarea acestui blog,le oferi cititorilor tai propria versiune a ceea ce observi,a ceea ce traiesti.Mi se pare mirific sa vad relatariale unor evenimente prin care am trecut poate si eu candva dar cu un alt rezultat final.Din acest motiv,te indemn din nou sa continui sa scrii si sa te exprimi asa cum iti doresti,nelasand comentarii (posibil) sarcastice " dar nu voi continua să-ți explic pentru că gândim diferit din acest puct de vedere." sa te refuleze sau sa te faca sa te indoiesti de propria-ti personalitate.
Congrats deci si astept cu drag si urmatoarea postare.
P.S.
Iti urez sa ai parte de un Craciun Fericit,fara griji impreuna cu cei dragi si sper sa vii inconjurata de dragoste in aceste momente plinede voiosie.